Adrian Cretu

dorinţă

noiembrie 16, 2017 în Poezie

cum aş vrea să-ţi ating chipul să-ţi sărut fruntea gânditoare să mă uit cu smerenie în ochii tăi să joc darabana cu degetele pe spatele tău să-ţi simt sânii strâns lipiţi de pieptul meu să mângâi partea interioară şi catifelată a coapselor tale şi să-ţi miros porii respirând în pielea mea cum aş mai vrea să te alint şi apoi
citește mai mult

Adrian Cretu

nerăbdare

iunie 30, 2017 în Poezie

3.5/5 (2) undeva înspre dimineaţă când disperarea îmi invadează năpraznic conştiinţa lăsându-mă dezarticulat încep, împotriva voinţei mele să dau târcoale morţii   mâinile încep să-mi tremure ca unui drogat îmi pierd controlul asupra corpului şi fumez în neştire îngrozit în aşteptare…   în timp ce mă uit cum întreg universul se prăbuşeşte violent în jurul meu cu o furie şi
citește mai mult

Adrian Cretu

condamnare

iunie 1, 2017 în Poezie

4.5/5 (2) condamnat pe termen limitat de a trăi fără nimic sfânt în mine mă revolt câteodată și port bătălii îndelungi dar întotdeauna lipsite de succes cu verbul a fi   îndărătnicia de a trăi cred că mi se trage de mult timp când am observat prima oară că sunt:   lumea se golise atunci de orice substanță timpul încetase
citește mai mult

Adrian Cretu

nobel contra nobel

aprilie 10, 2017 în Poezie

5/5 (1) totul a început pe ritmul îndrăcit al baladei ”hurricane” a indiferentului premiat nobel în literatură pe anul trecut   intram în a patra zi de băut fără oprire – nu cred că aveam vreun motiv întemeiat pentru asta aproape niciodată nu am avut vreunul ca să mă îmbăt pur și simplu nu am nimic altceva mai bun de
citește mai mult

Adrian Cretu

statică

martie 15, 2017 în Poezie

4.5/5 (2) rătăcit la o o cafenea în zona cea mai aglomerată a marelui oraș într-o zi din mijlocul săptămânii – mă uit curios la umbrele oamenilor și mașinilor cum aleargă, grăbite spre o iluzie   în această dimineață plină de fantome îndârjite care fac slalom pe lîngă masa mea mă simt tentat să chicotesc amuzat și să contemplu pe
citește mai mult

Adrian Cretu

monolog de dragoste și uitare

decembrie 24, 2016 în Poezie

4/5 (1) cât de nervoasă sunt – îmi spunea ea – bineînțeles că pe tine sau poate că nu oricum, nu mă interesează am chef să țip la tine asta e tot –   în timpul acesta eu o urmăream cu privirea prin casă cum îmi aducea o cafea neagră și mă tachina spunându-mi că a pus zahăr în ea
citește mai mult

Adrian Cretu

senzație

noiembrie 25, 2016 în Poezie

5/5 (1) uneori mi se strânge inima atât de tare în piept încât nu mai pot respira   atunci îmi vine să smulg pielea de pe mine să ajungă aerul mai uşor în suflet Note –

Adrian Cretu

paradă de război

noiembrie 15, 2016 în Poezie

4/5 (2) mi-am aprins o țigară mai devreme istovit – tocmai terminasem de purtat o luptă pe viață și pe moarte cu o armată fioroasă de cuvinte   la început au apărut câteva cuvinte în flancuri unul câte altul ca niște fulgere de furtună – apoi la mijloc, grosul armatei: structurile gramaticale și, la urmă, cavaleria: propozițiile principale și subordonatele
citește mai mult

Adrian Cretu

sonet pluvial anapoda

octombrie 15, 2016 în Poezie

3/5 (1) plouă neîncetat de două zile – parcă și cu un pic de ură însă, spre nemulțumirea mea viața își vede în continuare de treabă   încercând astăzi să fiu productiv am ieșit din casă împotriva voinței mele   pe când încercam să mă feresc de ploaie am uitat să mă feresc de oameni și, din neatenție am căzut
citește mai mult

Adrian Cretu

tristețea mea de joi seara

octombrie 10, 2016 în Poezie

5/5 (2) tristețea mea de joi seara mi-a intrat adânc în măduva oaselor de prea mult timp – o simt în fiecare dimineață când mă trezesc și apoi în fiecare seară când mă chinui să adorm   tristețea mea de joi seara nu este nici măcar a mea   este tristețea omului postmodern de pretutindeni pe care o aud o
citește mai mult

 
ChatClick here to chat!+