iulie 30, 2016 în Poezie
dacă aş cunoaşte unde mă termin şi începe seara cu greieri pregătiţi să murmure-n dinţi vara ah de aş putea fi una cu lunile tupilate sub pleoapele pinului prin care frumosul îşi scoate unghia mâna de aş fi lupul din nor sau leul din stâncă poate m-aş mai întoarce în dor deşi nu cu spatele când aş fi păsării pană
citește mai mult
iulie 27, 2016 în Poezie
5/5 (1) el vorbea despre ochiul al treilea undeva a tresărit în tăcere mă simţeam interlopă s-au alarmat vecinii şi copiii lor cu tot oraşul ne-a învăluit o piele de găină vânătă ah de ce li se încheagă atâtor generaţii sângele de teama înălţimii cot la cot n-am apucat să pricep e al trelea ochi sau glanda pineală un fel
citește mai mult
iulie 21, 2016 în Poezie
diferite sunt sunetele ploaia păşeşte gentil atunci am iluzii clipitoare cu mers plutit nu-mi pasă de potop arca lui noe mi se leagănă între sâni pierdută de valuri credeam în iubire dăinuiam în suvenire fine şi efemere schimbarea climei îmi zâmbea încurabilă din înalturi unul e soarele de el ne ascundem sub pâlnii poezia mereu nudă neînflorită îi sperie ca
citește mai mult
iulie 2, 2016 în Proză
3/5 (1) Am un pix nou şi îmi tremură mâinile. Ceva mai adânc, în tâmple, zvâcneşte de nerăbdare, la fel şi în piept. E blocul de piatră neatins, apusul ideal şi pur, formula neuzată în calcule. Îmi strunesc respiraţia, să nu mă sugrume foamea de suflet, înşirat pe pagină. Ca un canibal, aştept porţia proaspătă de carne spirituală. Aştept să
citește mai mult
iunie 28, 2016 în Fără categorie, Poezie
3/5 (1) Mai dăunăzi Nichita nu era cerşetor dansa era ziua ochilor lui făcuse armistiţiu cu zeul Apollo îl sălta prin eter cu paşi aiuriţi de step cui să-i treacă prin minte sacoul ponosit e ţesut cu fir de lună cine-ar cuteza să-i impute saliva în colţul gurii zâmbitoare Nichita e altul însuşi Apollo îi îndoaie genunchii îi loveşte călcâiul
citește mai mult
mai 31, 2016 în Poezie
aş zbura probabil că ştiu am ştiut altfel de unde uşurătatea părelnică a umbrei în vis atât de simplu atinge copacul marginea cerului aş zbura cu fruntea înainte senină aş ţine mâinile de-a lungul trupului întinse ca o strună de lut rachetă de staniol sau lance definitivă mortală cineva o aruncă precis cu multă putere într-o ţintă himerică mă voi
citește mai mult
mai 14, 2016 în Fără categorie, Poezie
de la o vreme frumuseţea are alt înţeles dincolo de buze şi dinţi perlele coralul crengile cu pocnet încet ea este şi cădere impactul timid al prunei verzi pe acoperiş în noapte este fumul care se alintă zboară vinovat din îmbulzeala clipelor înspre stele Note –
mai 8, 2016 în Poezie
3/5 (1) un veritabil răsfăţ striveam atent clipa sub cerul gurii aroma dulcie mai dăinuie printre degete una era menită vestea a zburat din ochi prin lespezi crăpate cu albăstrelele Note –
aprilie 25, 2016 în Poezie
mărimea atomului miniatură instantaneu obelisc în oră sau veac rămâi clipă au invocat poeţii şi regii greutatea firului pe plaja răsfirată picătura albastră în universul privirii ca sunetul… pfiu! fără ea cuvântul mutant alunecă pe virtuale orbite fără el poezia ce este Note –
aprilie 16, 2016 în Proză
6. – A fost un timp, când viaţa avea sens. Nu zic, se întâmplau şi atunci eclipse, când se opaciza bolta, izolând pământul de lumea duhurilor. Dar oamenii erau aici, nu în Facebook. Iar acum, uite-te prietene, vezi vreunul? Toţi se caută prin acest feisbuk unde nu-i necesar să gândeşti, nici să emiţi vreo idee de manoperă proprie. E suficient
citește mai mult
aprilie 8, 2016 în Proză
5 Vasile-l privea cu-n amestec de milă, ciudă şi admiraţie. Tăcea deocamdată, mobilizând cuvinte noi, puţine la număr, deoarece multe fuseseră spuse deja. Ţine la fratele mai mare, însă în unele momente îl detestă. Maniera acestuia de a se îmbrăca aşa, de parcă în ultimiii zece ani nu s-ar fi petrecut nimic interesant în lumea modei. Mai are şi un
citește mai mult
martie 31, 2016 în Poezie
când am uitat plăcerea gestului întorc o pagină scorojită prea multe rânduri îmbătrânesc pieile acestei veşnicii măşti de pământ peste măşti de cer nu lasă loc pentru fluturii uzi pe sforile pline aş închide coperta să rămân în poziţia întrebătoare de fetus până la o veşnicie neîntinată Note –
martie 29, 2016 în Proză
4. Rodin. I-a luat câteva săptămâni. De acum înainte, poate să admire oricând „Sărutul” reprodus cu migală obstinată în cele mai fine detalii. Se deosebeşte, totuşi, de original. Degajă ceva din el însuşi, familiar, de parcă infuzase cu propria energie opera marelui sculptor. A meritat efortul. Ai la îndemână dovada că îi poţi atinge pe monştrii sacri; iluzia că le
citește mai mult
martie 22, 2016 în Poezie
opreşte-te ploaie pletoasă plânsă demult pentru ziua aceasta ora de viaţă începe cu un sărut la capătul uliţei în urma ciobită a nopţii se numără penele aurii una mie două ţie le strângem zborul să ne lumineze la nunta din ceruri Note –
martie 21, 2016 în Proză
Capitolul 3 „Ea? Seamănă mult. Acelaşi umblet, deşi de unde să ştiu cum ii umbletul. Nu este ea. Şi dacă-i ea! Încă nu-i târziu s-o ajung din urmă, s-o ating uşor de braţ şi… ce? ce să-i spun. S-o întreb… Dumnezeule, nimic mai simplu şi mai greu. Cel puţin s-o privesc în ochi şi apoi să savurez amintirea iar şi
citește mai mult
martie 9, 2016 în Proză
În cameră e o linişte totală prin care picură tic-tacul ceasului de pe raft. Poate fi dulce, când predispune la reculegere. În pădure e uşoară şi profundă, epurată de orice larmă. Te opreşti din mers prin frunzele uscate, foşnetul încetează brusc. Le propui celorlalţi să asculte… se pare că auzi fâlfâitul păsării pe care o zăreşti alunecând foarte sus. Bisericile
citește mai mult
martie 4, 2016 în Proză
Mirosul frunzelor ude în descompunere îl readuce treptat la viaţă. Mergea pe cărarea pierdută sub masa ruginie care îi primea tacticos paşii, foşnind abia auzit. Câte o frunză desprinsă cu graţie copilăroasă de pe ram străluceşte preţ de câteva secunde în linia pură a zborului. „De-am fi şi noi la fel” – gândul i se strecoară anevoie prin angrenajul minţii.
citește mai mult
martie 2, 2016 în Poezie
3/5 (1) Te pomeneşti că fiecare o fi având ceva iar unii au câteva sau mai multe despre ele nu-mi amintesc decât cu lumina stinsă draperiile trase mai bine în somn ne împiedicăm de ele fără gânduri suspicioase le despăturim le împăturim la loc şi recunoscători uităm se mai întâmplă să desfaci câte unul să dai peste altele mai mici
citește mai mult
Comentarii recente