Psalm (XXII) – pentru Limba Română
august 31, 2025 în Poezie, Texte in cenaclu de Micutiu Sorin
Doamne,
Îți mulțumesc pentru limba în care m-am născut.
Pentru cuvântul „mamă”
care mi-a fost leagăn și hrană,
pentru „tată”,
stâlp al casei și al drumului meu.
Îți mulțumesc pentru graiul
ce mi-a adus în suflet doina,
colindul, rugăciunea,
și strigătul care cheamă la viață.
Am purtat această limbă
prin gând și prin faptă,
prin păduri și prin cetăți,
prin dor și prin tăcere.
Ea a fost lumina mea
când eram departe,
și rădăcina mea
când mă simțeam străin.
În ea am găsit
frumusețea unui singur cuvânt – „dor”,
în care încape plânsul și bucuria,
așteptarea și nădejdea.
Doamne,
Îți mulțumesc pentru limba ce ne leagă
ca frați din același sânge,
ca ape din același izvor.
Muntenesc, ardelean, moldovean, oltean –
toți suntem unul în graiul acesta.
Îți mulțumesc pentru brazda și pâinea
spuse în cuvinte simple,
pentru icoana și izvorul
care se fac rugă în vorbirea mea.
Îți mulțumesc pentru glasurile
ce au ținut limba vie și frumoasă:
pentru Eminescu, luceafăr al cuvântului,
pentru Creangă, cu humuleșteanul său zâmbet curat,
pentru Sadoveanu, cu pădurile și apele lui,
pentru Blaga, ce a pus tainele în cuvinte,
pentru Traian Dorz,
care a transformat rugăciunea în poezie.
Îți mulțumesc pentru Labiș,
care a ridicat jertfa tinereții
în cântecul „căprioarei”,
pentru Coșbuc,
care a făcut din „mamă” icoană și altar,
și pentru Grigore Vieru,
care a strigat peste Prut
că limba este patria,
că limba e însăși viața
unei națiuni întregi.
Ei au adunat în cărțile lor
sufletul unui neam întreg,
și l-au înălțat ca pe o catedrală
înaintea istoriei.
Îți mulțumesc, Doamne,
pentru frumusețea tradițiilor noastre,
pentru colindul ce urcă la cer,
pentru hora ce adună satul,
pentru icoanele de pe perete
și rugăciunile șoptite în biserici de lemn.
Îți mulțumesc că limba mea poartă
mângâierea străbunilor,
blândețea mamei,
și strălucirea credinței.
Și mă rog să nu lase vremea
să stingă această flacără.
Cât îmi bate inima,
voi purta limba română ca pe un steag,
ca pe o cruce,
ca pe un dar ce nu piere.
Slavă Ție, Doamne,
pentru limba română,
în veci de veci.
Amin.

Comentarii recente