Teodor Dume

între două respiraţii

martie 4, 2016 în Poezie

5/5 (1) pe aici n-a mai trecut nimeni sub buzele grinzii crăpate de timp singurătăţile sufocă tăcerea la ora când toate umbrele adorm sub piele e multă tristeţe curge înspăimântător ca o clepsidră cu vieţi picură ultimul fir timpul exersează prin mine se plimbă tăcut Dumnezeu printre coastele strivite de singurătate picură liniştea nu mai e nimeni mă agăţ de
citește mai mult

Teodor Dume

colecţionarul de răni

februarie 29, 2016 în Poezie

4.25/5 (4) poate că teama pe care o invoc nici nu există nici oamenii întorşi de la muncă cu haina purtată pe umeri ca un semn de ultimă suflare a trudei nu există decât o moarte prin care văd înăuntru nu ştiu dacă e bine sau rău toate acestea îmi inflamează iubirea şi tot ce-am avut… până la urmă aş
citește mai mult

 
ChatClick here to chat!+